Nefrologia reprezintă ramura medicinii interne care se ocupă cu studiul patologiei renale. Cuvântul nefrologie derivă din grecescul nephros, care înseamnă “rinichi”, și sufixul -logie, sau “studiu al”. Rolul nefrologiei este diagnosticarea bolilor rinichilor și tratamentul acestora precum și urmărirea pacienților transplantați renal.
Rinichii sunt organe pereche de forma unor boabe de fasole, situate retroperitoneal, de fiecare
parte a coloanei vertebrale lombare. Funcția principală a rinichilor este filtrarea și excreția excesului de apă și a substanțelor toxice din sânge.

Rinichii asigură trei funcții majore:

• filtrarea sângelui și producerea urinii pentru eliminarea deșeurilor, împiedicând astfel acumularea toxinelor în sânge
• reglarea concentrației mineralelor și electroliților (sodiu, calciu, potasiu, fosfor) și a cantității de lichid din organism
• producerea de hormoni care contribuie la reglarea tensiunii arteriale (renina), la producerea de globule roșii (eritropoietina) sau la reglarea metabolismului fosfo-calcic, cu influența asupra oaselor (activarea vitaminei D)

Pacienții sunt trimiși la medicul nefrolog pentru un consult de specialitate din diferite motive, ca de exemplu:

insuficientă renală acută (pierderea rapidă a funcției renale);
• insuficiență renală cronică (detectarea unor creșteri ale produșilor azotati: creatinină, uree, acid uric, în cadrul unor evaluari de rutină sau cu ocazia investigării unei alte afecțiuni, semn al declinului funcției renale);
• hematurie (evidențierea sângelui în urină), proteinurie (evidențierea proteinelor în urină);
• litiaza renală (formare de calculi renali ce se pot localiza în rinichi, uretere, vezică, uretră);
• neoplasmul aparatului renourinar (cancer renal, ureteral, vezical, prostatic);
• infecții urinare, recurente sau cronice, înalte (pielonefrite) sau joase (cistite, uretrite, prostatite);
• pacientul hipertensiv, al cărui tratament antihipertensiv nu dă rezultate și la care se suspectează o cauză secundară, posibil renală;
• pacientul diabetic ce dezvolta nefropatie diabetică sau nefropatii glomerulare;
• evaluarea bolii chistice renale;
• evaluarea tulburărilor hidroelectrolitice și acidobazice (hiper/hipopotasemie, hipo/hipernatremie, hipo/hipercalcemie, hipo/hiperfosfatemie, acidoza metabolică etc);
• evaluarea diferitelor boli sistemice cu afectare secundară renală (lupus eritematos sistemic, amiloidoza, guta, mielomul multiplu, poliartrita reumatoidă etc).

Ce se întâmplă în timpul consultației nefrologice:

• medicul va încerca să obțină informații despre problema curentă, dar și despre alte afecțiuni medicale trecute sau prezente care pot influența starea de sănătate a rinichilor, despre medicamentele prescrise de către alți medici, sau cele fără prescripție medicală pe care pacientul și le administrează;
• va efectua eventual un examen clinic și va măsura tensiunea arterială;
• va recomanda efectuarea unor analize de sânge și urină, și eventual o ecografie renală, care ideal ar trebui să fie comparate cu unele anterioare;
• uneori ar putea să fie necesară o biopsie renală, în acest caz riscurile și beneficiile vor fi discutate;
• va elabora împreună cu pacientul un plan de îngrijire, care uneori va cuprinde un tratament specific, dar de cele mai multe ori va consta într-o dietă adaptata, modificarea stilului de viață, controlul strict al tensiunii arteriale și al diabetului și controale regulate la cabinetul de nefrologie pentru apreciera rezultatelor.