Boala cronică de rinichi (BCR) – Interviu doamna dr. Mihaela Verzan, medic primar nefrologie, Spitalul Sf. Constantin Brașov

1. Ce este boala cronică de rinichi și de ce este important să vorbim despre ea?

Boala cronică de rinichi apare atunci când rinichii nu mai funcționează la capacitatea lor normală și deci nu mai pot filtra și elimina toate toxinele și deșeurile, care încep să se acumuleze în sânge. Este mult mai frecventă decât s-ar crede și este mult subdiagnosticată. Hai să vedem câteva date, ca să înțelegem de ce comunitatea medicală internațională o privește ca pe o problemă majoră de sănătate publică:

• Se estimează că la nivel global cca 850 milioane de oameni suferă de BCR, și peste 2 milioane de persoane sunt tratate prin dializă sau au un transplant renal, aceștia fiind doar cca 10% dintre cei care ar avea nevoie de aceste tratamente pentru a supraviețui. 
• La momentul actual studiile arată că prevalența BCR este între 9 -13% în diverse țări, cu alte cuvinte o persoană din 10 are BCR. 
• Prevalența BCR a crescut cu cca 29% față de 1990, iar mortalitatea dată de BCR a crescut cu 42% față de același moment.
• BCR, chiar în stadiile ușoare sau moderate, se asociază cu un risc de 2-4 ori mai mare pentru bolile cardiovasculare și o scădere a speranței de viață cu 7-12 ani.

2. Care este rolul prevenției în BCR, având în vedere că este o boală tăcută, la care manifestările apar doar în fazele avansate ale bolii?

BCR este denumită ucigașul tăcut, pentru că este cel mai adesea asimptomatică până în fazele avansate, când nu se mai poate face mare lucru pentru pacient. Am avut nu de puține ori pacienți, mai ales tineri, care nu se știau cu vreo boală, care se simțeau mai obosiți sau aveau picioarele puțin umflate sau dureri de cap sau valori mai mari ale tensiunii arteriale și la care analizele au arătat insuficiență renală terminală. În această situație nu mai poți face mare lucru, doar să evaluezi și să tratezi complicațiile, de ex. anemia și să pregătești pacientul pentru una din terapiile de substituție a funcției renale, dializa sau transplantul renal. Din acest motiv este foarte important să căutăm activ semnele incipiente ale bolii cronice de rinichi, pentru că, dacă este descoperită din timp, putem interveni. Intervenția terapeutică în stadiile incipiente ale bolii poate întârzia sau chiar opri progresia spre stadiul terminal, și la fel de important, poate preveni și trata complicațiile cardiovasculare, care sunt mult mai frecvente la acești pacienți.

3. Care sunt principalii factori de risc în apariția și dezvoltarea bolii cronice de rinichi?

Cele mai frecvente cauze ale BCR sunt diabetul, în special cel de tip II, și hipertensiunea arterială, ele fiind responsabile de cca 70% dintre cazuri. Alte cauze ar fi glomerulonefritele (primare sau în cadrul altor boli cum ar fi lupusul), litiaza renală, boli de sânge sau neoplazii, sau unele boli ereditare. Pe lângă aceștia, risc crescut de apariție a bolii cronice de rinichi au pacienții cu boli cardiovasculare (de ex. antecedente de infarct miocardic, insuficiență cardiacă), cei cu obezitate, cei care au avut un episod de injurie renală acută chiar remis in totalitate, fumătorii, vârstnicii.

Acești pacienți sunt cei la care ar trebui făcut anual screeningul pentru boala cronică de rinichi, care este extrem de simplu: o probă de sânge pentru dozarea creatininei și calcularea ratei de filtrare glomerulară estimată și o probă din urina de dimineață pentru determinarea raportului albumină/creatinină. Începând din iulie 2023 aceste analize se pot face gratuit cu trimitere de la medicul de familie. Analizele medicale se pot efectua și în cadrul Spitalului Sf. Constantin, fără listă de așteptare.

4. Care este rolul echipei multidisciplinare în depistarea precoce și preîntâmpinarea apariției și dezvoltării bolii?

BCR este o boală complexă, deoarece și rinichii sunt organe complexe, cu roluri multiple în afara celui de eliminare a deșeurilor metabolice. Rinichii păstrează echilibrul hidroelectrolitic al organismului (apa și sărurile minerale), reglează tensiunea arterială, secretă hormoni care reglează producția de celule roșii în sânge sau vitamina D care reglează metabolismului calciului. Din acest motiv, atunci când rinichii se strică, ei influențează negativ și alte organe, mai ales inima și vasele de sânge. E clar deci că acești pacienți necesită o îngrijire multidisciplinară, echipa fiind compusă în mod obligatoriu din medicul de familie, cardiolog, nefrolog și, unde este cazul, diabetolog.

În același timp, după cum am spus, diabetul și hipertensiunea sunt principalele cauze ale bolii de rinichi, deci acești pacienți cel mai probabil sunt deja în evidența unui cardiolog sau diabetolog, sau ambele, în afara medicului de familie. Oricare dintre aceștia ar trebui să îndrume pacientul respectiv sa-și controleze starea de sănătate a rinichilor o data pe an.

5. Care sunt principalele obstacole cu care se confruntă pacienții în relația cu boala de rinichi?

Principalul obstacol cred că este lipsa de conștientizare, nu doar la nivelul pacienților, ci și la nivelul personalului medical. Pacienții vin în cabinet, le explic că rinichii lor funcționează, să zicem 45%, și la început sunt neîncrezători, mulți spun „dar pe mine nu mă dor rinichii, urinez normal, cum se poate asta?” Și trebuie să le explic și să încerc să-i conving că boala asta se vede mult timp doar la analize. 

În același timp cred că nu toți colegii conștientizează gravitatea bolii de rinichi și a consecințelor ei, precum și faptul că în ultimii ani au apărut soluții terapeutice pentru acești pacienți, care sunt eficiente dacă sunt aplicate din timp, deci screeningul și cele două analize simple de care vorbeam, sunt foarte importante. 

Alt obstacol pe care l-am remarcat este atitudinea pacienților față de măsurile terapeutice non-medicale, cele care țin de stilul de viață și care sunt demonstrate că previn apariția BCR, iar la cei care au deja boala prelungesc viața rinichilor și previn complicațiile cardiovasculare. Mă refer la dieta echilibrată, cu mai puțină sare, cu consum mai redus de carne și grăsimi animale, la activitate fizică zilnică, renunțarea la fumat. Mulți privesc aceste măsuri ca pe niște restricții, nu ca pe un stil de viață mai sănătos.

6. Cât de importantă este comunicarea cu pacienții în cabinetul medicului nefrolog? Care sunt principalele abilități care vă ajută în comunicarea cu pacienții, aparținătorii, echipa medicală?

Cred că din tot ce am spus până acum reiese clar că comunicarea e o parte extrem de importantă a activității. Am convingerea că un pacient care înțelege ce i se întâmplă, ce e boala pe care o are și ce consecințe are, este un pacient mult mai cooperant și dispus să facă echipă cu medicul pentru a face lucrurile să meargă bine. Din acest motiv încerc mereu să explic, adaptându-mă la capacitatea de a înțelegere și la temperamentul pacientului. BCR e o boală de cursă lungă, am pacienți deja de 10-15, uneori 20 ani, care au trecut prin toate stadiile, de la o creatinină să zicem de 2mg/dl, până la dializă și/sau transplant renal. Toate aceste stadii vin cu probleme și provocări, și aici încerc să implic și familia sau apropiații pacienților, care dacă înțeleg la rândul lor, pot oferi sprijinul necesar, susținerea în primul rând psihologică a pacientului, care trăiește cu tot felul de restricții și care are de luat de multe ori decizii care îi vor schimba viața.